„† Io Radul voevod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei. Iată domnia mea am binevoit, cu bunăvoința noastră din toată inima noastră și cu ajutorul lui Dumnezeu, să ne facem pomenire ca și ceilalți domni, care au domnit înaintea noastră, și pentru pomenirea părinților noștri și a tuturor dreptcredincioșilor domni moldoveni răposați și pentru sănătatea domniei mele și a doamnei domniei mele și am dat și am miluit și am întărit rugătorilor, tuturor preoților și diaconilor, care sunt la toate bisericile din târgul Iași și trăiesc în acest târg, cât vom fi domnia mea viu, ei să aibă de la domnia mea slobozenie să nu ne lucreze nicio muncă, nici de cetate, nici de moară, nici de târg, nici mitropolitului, nici să nu tragă podvoade, nici o angara, nici caii lor să nu se ia de olac și nici boii lor pentru alți oameni, pentru dabile sau în podvoade, nici să nu meargă în podvoadele mitropolitului și să nu dea nici dare, nici domniei mele și nici mitropolitului, nici alta nimic, din angăriile mai mărunte și pentru desetină de stupi și de porci.
De asemenea și în casele lor, fără voia lor să nu găzduiască pe nimeni, nici boier, nici curtean, nici slujitor și nici pe altul nimeni de orice limbă va fi, fiindcă domnia mea i-am iertat cum i-au iertat toți domnii care au fost mai înainte de noi de toate dările și angariile mai sus scrise, pentru că sunt ei în oraș și la biserici unde este scaunul domniei țării noastre, Moldova, și slujesc în bisericile lui Dumnezeu ziua și noaptea și roagă pe milostivul Dumnezeu pentru dreptcredincioșii domni răposați și pentru cei vii și care domnesc în țara aceasta și pentru toată dreptcredincioasa creștinătate și ei nu au altă avere sau meserie sau negoț, ci numai se hrănesc din sfânta biserică.
Pentru aceasta se cuvine ca ei să aibă miluire și grijă și ajutor milostiv de la toți domnii, cum au avut și direse de la toți domnii, pe care le-au pierdut în aceste răzmerițe și de răul ce au suferit de la leși, încât din toate acestea au avut numai un ispisoc de la unchiul domniei mele, Petru voevod, și pentru el domnia mea m-am milostivit, mai mult pentru mântuirea noastră și le-am făcut cartea noastră adevărată.
Și de aceea și ei sunt datori să roage pe Dumnezeu în bisericile lui Dumnezeu, seara și dimineața și la amiază după obiceiul bisericesc pentru toată creștinătatea și pentru domnia mea și pentru doamna domniei mele și pentru fiii noștri dăruiți de Dumnezeu și pentru oștile domniei mele și pentru pacea a toată țara noastră.
Și după viața noastră cine va fi domn al țării noastre, Moldova, el milostivirea sa, dacă va fi dintre copiii noștri sau din alt neam, iarăși să întărească acestor rugători de Dumnezeu ai noștri, miluirea ce o au ei din zilele de demult, de la toți domnii. Și cine se va ispiti să strice întocmirea noastră și miluirea lor cea veche și care este și acum, acela să fie neiertat de Dumnezeu și să aibă a da răspuns la cumplita judecată a lui Hristos. Dacă acei părinți nu vor îngriji de pravila sfintelor biserici și nu vor deschide creștinilor bisericile lui Dumnezeu, în fiece vreme a sfintei orânduieli, să fie asupra lor blestemul acesta, amin […]”
Sursa traducerii: Documente privind Istoria României, Veacul XVII, Seria A. Moldova, Vol. IV ( 1616-1620), București, 1956 (pe www.dacoromanica.ro).
Sursă imagine: Biblioteca Academiei Române, via europeana.eu.
