„Dat-am cartea Domniei mele rugătorului Nostru Egumenului și a tot Soborul de la Sfănta Monastire Galata, și Dregătorului și vătămanului de la satul Velceștii, ce este la ținutul Sucevei, ca să aibă a chiema oameni străini, din țara leșască, din țara ungurească, și dintr-alte părți, să vie căt de mulți, iar după ce vor veni și să vor așeza, de la Domnia mea vor fi în pace într-un an de dajde și de sloți, și de lei, și de taleri, și de galbeni, și de sulți, și de iliși, și de ialoviți, și de cal, și de conace, și de podvozi, și de cai de olac, și de car, și de toate oricăte s-ar întămpla în țara Domniei mele, nime întru nimic val să nu le faceți, pentru aceia vă scriem și vouă Parcalabilor de acel ținut, și de șugubinari, întru nimic de dănșii să nu vă atingeți, ce foarte în bună pace să fie, iar cine s-ar ispiti dintre slujitori a-i învălui, de mare certare vor fi de la Domniea mea, aceasta scriem.
Din let 1679 (7187) Ghenar 18.”
Sursa transcrierii: Th. Codrescu, Uricarul cuprinzetoriu de diverse acte care potu servi la Istoria Românilor, Volumenul VII, Iași, 1886 (pe www.dacoromanica.ro).
Sursă imagine: Biblioteca Academiei Române, via europeana.eu.
