„Culegere de înțelepciune. Scrisă în limba grecească de dumnealui Dimitrie Nicolau Darvar. Iar acum tălmăcită în cea rumânească de Iancu Nicolae moldovean. Și acum întâia oară dată în tipariu.
La priveleghiiata tipografie din București. Supt Eforiia dumnealor boerilor Răducanul Clinceanul biv vel Stolnic și Dimitrache Topliceanul biv vel Serdar. 1827.
Preasfințitului duhovnicescului păstoriu Mitropolit al Moldaviei Kiriu Kir Veniamin fiiască închinăciune.
Preafințite Părinte! Trimis de Preasfinția voastră la Școala din București ca să mă luminez prin învățătura Națională, de mult doream ca să-mi arăt mulțumirea cătră Preasfinția voastră pentru această facere de bine; dar neavând alt mijloc ca să-mi înplinesc această dorire, am năzuit a tălmăci pe limba Patrii noastre această cărticică, ce să numește Culegere de înțelepciune scrisă în limba grecească cea vorbitoare de înțeleptul răposat Dimitrie Darvar. Ideile ce să coprind într-însa privesc la înpodobirea și înbunătățirea tinerimii […]
Cap. 40
Nu trebue să crează cineva norodul.
Nu crede niciodată lauda norodului, pentru că să aseamănă cu copiii cei mici care astăzi poftește o păpușă, să culcă cu dânsa, și dimineața iarăș o aruncă, sau o strică. Este trestie care să cleatănă de vânt. Astăzi dărâmă temnița și mâine râdică semne de biruință despotismului lui; caută dar lauda celor mai puțini, însă mai înțelepți, și mângăe-te cu acest adevăr, cum că un înțelept este mai bun decât o sută de cei nebuni.
Cap. 41
Nu trebue să nădăjduiască cineva bine de la cei de curând bogați.
Nu aștepta așa lesne daruri de la niște oameni, pe care i-ai cunoscut săraci fiind și de neam prost. Fața ta le aduce aminte niște lucruri, pe care ei iubesc ca să le uite cu totul. Vor fugi de tine, ca de o oglindă urâtă. Trebue o mare virtute // să se biruiască cineva pe sineși, pentru ca să nu să rușineze de sărăciia și de vița neamului său celui dintâiu. Iar daca ai mare trebuință de ajutorul acestora, nu le aduce aminte nicidecum de cea dintâi stare a lor, ci poartă-te cu dânșii, ca un strein, și cu atâta răspect, ca cu un boer, cu care acum dintâi vorbești. Aceasta este cea singură cale, prin care să te faci la dânșii suferit, și ca să câștigi de la dânșii vreun bine.”
Sursa: Biblioteca Academiei Române – filiala Iași
