De când s-au răsipit împărăția romanilor, noi românii carii suntem strănepoții vechilor romani am fost tot asupriți și supuși.
Însă laudă lui Dumnezeu! acuma au răsărit soarele dreptății și pentru noi.
În adunarea țării anului curgătoriu 1848 bărbații Patriei cei mai luminați și mai buni la inimă cunoscând cum că românii până acuma au fost foarte apăsați – s-au îndurat a-i ușora și a-i înpărtăși de toate drepturile, de care până acuma numai nemeși (nobili) s-au îmbucurat.
Au încetat timpurile cele apăsătoare, și după legile cele noă începem toți a ne ferici.
Până acuma numai nemeșii au avut parte din drepturile țării, iară acuma toți suntem aseminea.
Până acuma numai iobajii au purtat greutățile țării, iară acuma după legea cea noao și nobilii, adecă: nemeșii vor plăti ca și cum au plătit pănă acuma fieșcare iobaj.
Câte robote și dejme s-au îngreoat până acuma pe spatele săracilor români, iară de aci înainte nici robote veți mai face, nici dejmă veți da.
Puțini români au fost până acuma în diregătorii; dară de acuma înainte poate fi măcar care român și în cele mai înalte diregătorii, numai să fie învățat și vrednic.
Preoțimea românească până acuma nu au avut de la țară nici o plată; fără a fost silită a trăi numai din sodoarea săracului plugariu, iară de aci înainte toți preoții românești vor avea covincioasă plată de la stat.
Până acuma Mitropoliții, Vlădici, Protopopi, și în cele mai bune locuri și preoții au fost sârbi, ne-au batjocorit limba, ne-au golit și ne-au sărăcit, iară de acuma înainte au venit apa și pe moara noastră, și vom avea și noi Mitropoliți, Vlădici, și Protopopi din sângele nostru.
Lăudat să fie numele lui Dumnezeu, căci ne-au primit și pe noi subt scutirea aripilor sale.
Mulțumită Înaltului Împărat Ferdinand, căci ne-au ușurat și pe noi. Mulțămită și acelor bărbați însuflețiți, carii în adunarea țării au adus legile aceste sfinte și bune, ce l-au așternut spre întărire Înălțatului Împărat.
Durere că până acuma nu s-au întâmplat aceste, dară pricina fu: că sfetnecii împăratului au fost oameni răi carii nimic nu socoteu cu soartea altora; ci numai cu a sa, însă acuma după ce bunul Împărat au simțit, cum că sunt numai prădători de țară, și belitorii de pe săraci pe toți i-au alungat și i-au lipsit de diregătorii, așezând în locul lor în toată țara, iar mai ales în Cetatea Buzii astfeliu de sfetnici împărătești carii cu întreagă inimă, și suflet să silesc întru aceia, ca să fericească toată țara.
De cumva nu să făcea schimbarea aceasta, nici acum n-am fi slobozi.
Diregătorii acești carii să numesc Ministri zioa și noaptea întru fericirea noastră să ostănesc, însă au foarte mulți pismași și împrotivnici, mai ales dintră sârbi, cărora le pare foarte rău că nu ne vor putea de aci înaintea apăsa, vârându-ne înaintea noastră vorba lor cea slovenească; să știți fraților români! că câte pedeci ne-au pus noao sârbimea în naintarea culturei noastre ați plânge de durere aceia cari sânteți români adevărați și nu corciți, precum mulți să numesc de la 15 Martie încoace, văzând că românul are viitorime frumoasă. Bine cunoaștem noi oile noastre cele adevărate dintră cele pistriță sârbite. Au venit timpul să detragem larva de pe fața celor măzgăiați; să rămână în goliciunea sa.
Iată fraților câte am dobândit, și acuma numai întru aceia trebuie să ne sălim ca cele dobândite să nu le pierdem; ce lesnă să poate întâmpla ca vrășmașii nostrii de ou să pue ghierăle sale asupra noastră de cumva nu vom asculta poruncile cele noao demăndate prin Ministerium.
Toți aceia sânt vrășmașii nostrii cari samănă întră noi împărecherii, de unii ca aceștia nu trebue ascultat; că nu voesc altă decât perirea noastră a românilor.
Fi-vor unii carii se vor sili a vă amăgi și a vă înșela prin minciuni goale și deșerte; dară nu le dați încrăzământ că unii ca acești sânt lupi îmbrăcați în pei de oi, – cari cerc diregătorii și slușbe înalte prin amăgirea noastră; carii încă nu cunoaștem binele din rău.
Fraților! păstrați legile țării, fiți ascultători de Împăratul vostru; supuindu-vă poruncilor celor mai înalte rugându-vă lui Dumnezeu pentru Împăratul și Ministeriumu, nu ascultați de minciunile sârbilor; cu atâta mai puțin de a celor sârbiți români, carii numai la sacul său caută a-l umplea iară la fericirea românilor nicidecât; vedeți! câte am dobândit; și totuș fac turburare în țară. Ferească-ne Dumnezeu de răsboiu dintră noi și de cel cu alte neamuri de care ne va și feri, dacă vom fi credincioși adevărat cătră Împăratul, cătră Ministeriumul și cătră Patrie.
Noi românilor! în timpurile aceste numai cu ungurii trebue să dăm mâna și cu alt neam nu, căci numai ei sunt noao preteni adevărați, fiind că ei voesc pacea, și fericirea a mijloci în toată țara.
Să trăiască toată țara, să trăiască Împăratul Ferdinand, să trăiască Ministeriul țării, egalitatea, frățietatea și pacea în țară.”
Sursa: www.artmark.ro
