„Adecă noi Io Nicolae Pătrașcu Voevod ce-am fost Domn în toată Țara Rumânească, feciorul răposatului lui Mihail Voevod; și eu Doamna Stanca, a răposatului lu Mihail Voevod, și Doamna Florica, fata răposatului lu Mihail Voevod, scris-am această carte a noastră ca să aibă știre toți Domnii, carii va dărui Dumnezeu cu domnia moșiei noastre Țărei Rumânești și toți boiarii Țărei și mari și mici și toți părinții vlădici și egumenii și preuții și toți creștinii, că de demult a avut usărdie și văeștanie părintele nostru răposatul Mihail Voevod împreună cu noi cătră sfănta beseareca deîn Șcheai de lângă cetatea Brașovului ce iaste hramul uspeniii preacistei vțe și a lui sveti [sfântului] Nicolae, ca să întărim și să miluim acest sfănt hram pentru sufletele noastre și ale părinților noștri, cum au întărit și au miluit și alți Domni creștini ce-au fost nainte de noi și ca să fim și noi ctirori la această sfântă besearecă cum au fost și alți Domni și ctitori.
Dirept aceia cu față luminată și cu inimă curată cu tot sufletul și cu toată vrerea noastră noi am miluit și am dăruit priacistii vțe și lui sveti Nicolae satul anume Micșeneștii deîn județul Ilhovului de lângă Gherghița să fie al sfentei besearece ce este hramul preacistii și a lui sveti Nicolae în Schiai, lângă cetatea Brașovului, cu tot hotarul și cu toată ocina și deîn cânpu și deîn pădure și de apa și cu morile cu toate, și cu tot venitul, c-au fost sat al nostru de moșie, de l-am dat păntru sufletul părintelui nostru Mihail și păntru sufletele părinților noștri și păntru sufletele noastre și să fim și noi ctitori la acest sfănt hram ca și alți Domni și ctitori bătrâni ce-au fost ca să avem rugă și pomeană până în vecie și până ne va ținea Dumnezeu vița și pre noi […] și care se vor nevoi și se vor ispiti a surpa și a strica mila sveti besearece și pomeana aceasta a noastră ce-am faptu noi de bună voia noastră, au va fi Domn au vlădică au boiari au megiași au om săraci, pre acela să-l strice și să-l surpe Dumnezeu și să-l desrădăcinească de pre pământ și pre el și pre feciorii lui și pre toată ruda lui și să-i stea părăși înaintea lui Dumnezeu preacista și sveti Nicolae și rugăciunea aceștii sfinte beseareci și în acest viac și în cela ce va să fie și să fie prăclet și afurisit întăiu de sfănta troiță […]
După aceștia mulți șchiai, mai mult de o sută de bărbați și mueri, mărturisim și noi mai vârtos cu sufletele noastre și cu pecețile noastre de credință. Și s-au scris această carte în cetatea Brașovului. Văleat ot săzdanie miru 7110. A ot rojdstva Hsva 1602 mesița Septemvrie 28 dnii. Pis az pop. Neagoslav ot varoș ot Floci.
Io Nicola Voevoda.”
Sursa transcrierii: I. Lupaș, Documente istorice transilvane, Vol. I. 1599-1699, Cluj, 1940.
Sursa foto: I. Bianu, N. Cartojan, Album de paleografie românească (scriere chirilică), București, 1926 (pe Dacoromanica).
