Regulamentul Organic al Țării Românești
„Regulamentul organic. Întrupat cu legiuirile din anii 1831, 1832 și 1833, și adăogat la sfârșit cu legiuirile de la anul 1834 până acum, împărțite pe fiecare an, precum și cu o scară deslușită a materiilor. Acum a doa oară tipărit cu slobozenia Înaltei Stăpâniri în zilele Prea Înălțatului Prinț și Domn Stăpânitor a toată Țara Rumânească Grigorie D. Bibescu v(oe)v(od). București. Tipărit la pitarul Z. Carcalechi, tipograful Curți(i). 1847.
Din Anexa Nr. 1 la Capitolul IV
Art. 7. La ivire de hoți în vre un sat, îndată toți sătenii cu mic cu mare să se râdice asupra lor, și strigându-să unul pe altul să năvălească cu pietre, cu ciomege, topoară și alte unelte asupra lor, să prididească că să-i sfărame, nesocotindu-să învinovățiți daca ar și omorî pe acei tâlhari, când nu s-ar prăda; iar dorobanții ce vor fi lăcuitori într-acel sat, mai cu îndatorire vor fi a sări înarmați asupra tâlharilor.
Când împreajma vre unui sat să vor simți tâlhari ascunși prin păduri, hățișuri sau văi, datori sânt sătenii satului aceluea, pe de o parte, să dea îndată de știre subt-cârmuitorului, iar pe de alta, să se râdice cu toții, și făcând vânătoare asupra lor cu ciomege, pietre și alte unelte, să năvălească asupră-le a-i zdrobi și a-i sfărăma sau cel puțin a-i ținea în loc încungiurați până va sosi subt-cârmuitorul cu dorobanții înarmați, sau poteră. Asemenea și dorobanții lăcuitori într-acel sat vor fi datori a sări cu armele lor la această vânătoare de tâlhari; însă pe lângă știința ce va da subt-cârmuitorului pentru acei tâlhari, apoi cei ce le va fi luat urma, ori îi va fi încungiurat la vre un loc, tot de odată și fără nici o întârziare să dea știre și la toate vecinatele sate de a sări cu toții să-i prinză; iar care dintr-acele sate nu vor sări, atunci să vor da în judecată.
Art. 9. […] Întâmplându-să vre un sătean a face vre o osebită vitejie asupra tâlharilor, va lua dăruire de la Stăpânire, asemenea și de să va răni vre unul, să va lecui cu cheltuiala tot de la Stăpânire, și va lua și dăruire, iar rămâind și schilav, să va erta de către Stăpânire de dajdie; iar daca vre unul din întâmplare să va și omorî în războiu de cătră tâlhari, atunci la familia lui să va orândui din casa milostenii pe lună câte lei zece pensie cât va trăi.”
Sursa: Biblioteca Academiei Române – filiala Iași.
