„Poruncă adresată voievodului Moldovei, Constantin Racoviță (Mihâl-zâde Konstantin în text) voievod:
Avându-se în vedere că principatul Moldovei (Boğdân Devlet), fiind dintre vechile anexe ale Înaltului meu devlet, este, în toate privințele, separat la cancelarie și scutit de a fi călcat cu piciorul și liber, s-a dorit în permanență ca el să fie în bună rânduială. De aceea, în sarcina, plină de grijă, a celor ce sunt voievozi s-a dat și s-a pus chestiunea ca voievozii, numiți de către împărăteasca mea persoană, să se îngrijească, potrivit libertății și cu puteri depline, de bunăstarea și de liniștea sufletească, precum și de toate treburile supușilor principatului pomenit și, fiind asupra lor stăpâni absoluți, să-i ocrotească și să-i protejeze de oprimările altora.
Și, deși nu trebuia ca supușii – aflați sub pavăza Creatorului ființelor – să fie oprimați de către alții, totuși la împărăteasca mea ureche a ajuns aceea că, într-adevăr, boierii Moldovei zicând, cu propriile lor vorbe și după părerile lor rele, cum că supușii ce locuiesc în satele aflate în sarcina și în posesiunea lor sunt statorniciți în satele aflate în stăpânirea noastră și, astfel, socotindu-i drept proprii lor supuși denumiți între ei vecini, îi oprimă pe supuși, potrivit obiceiului lor, și, mai mult decât atât, de câtva timp încoace, îi folosesc pe gratis în orice slujbe vor ei.
Dar, sărmanii supuși aflându-se sub pavăza Domnului, nu există împărăteasca mea încuviințare ca, vreodată, alții și, mai cu seamă, boierii să îi oprime pe sărmanii supuși, sub numele de vecini, și, astfel, să-i supere și să-i împileze. Astfel, există firmanul meu ca tu, care ești voievodul mai sus-amintit, să-i scoți și să-i scapi din mâinile boierilor pe aceia dintre supușii Moldovei care sunt oprimați de către ei, sub numele de vecini și, luându-i sub înalta ta ocrotire, pentru a fi asemenea celorlalți supuși din țările mele bine păzite, să le dai povețe strașnice boierilor Moldovei așa încât, de acum încolo, să nu-i mai asuprească și să nu-i mai necăjească în acel fel, iar în această privință să stabilești și să întemeiezi o rânduială de neclintit. De aceea, s-a emis în chip special acest distins ordin al meu și s-a trimis cu … (loc alb).
Întrucât nimeni nu are vreo legătură cu sărmanii supuși, aflați sub pavăza Domnului, și dat fiind că ei toți sunt oblăduiți sub deasa mea umbră imperială, este necesar ca ei să fie ocrotiți și protejați de asuprelile și împilările altora.
De aceea, să-i scoți și să-i scapi din mâinile boierilor pe toți acei supuși dintre supușii Moldovei care sunt oprimați de ei, sub numele de vecini, să stăpânești domnia Moldovei, potrivit libertății. De asemenea, tu să te îngrijești de toate trebuirle lor, potrivit părerilor tale vrednice de laudă, și, de acum încolo, supușii nemaifiind persecutați și asupriți de către boieri, să le dai tuturor boierilor povețe strașnice astfel încât, orice problemă le-ai încredința și le-ai porunci să o rezolve, ei să se grăbească a duce la îndeplinire acea treabă, potrivit celor cerute de îndatorirea lor, și, dovedind grijă în siguranță și liniștiți în ceea ce privește oprimările lor, precum și pentru a ocroti de tulburare rânduiala principatului, să faci eforturi și să te străduiești și să-ți dai silința pentru ca principatul să fie înfloritor și prosper, iar supușii să aibă parte de tihnă sufletească și de bunăstare și de fericire.
Astfel, s-a poruncit în sensul ca, așa cum s-a consemnat mai sus, în cazul când, de azi încolo, boierii, după ce îi vei fi povățuit, continuă să-i oprime și să-i asuprească pe supușii amintiți și să acționeze contrar povețelor tale, precum s-a arătat mai sus, ori dacă se va întâmpla ca unii să îndrăznească și să se încumete a umbla cu vorbe amenințătoare cum că: o să facem plângere, să nu dai ascultare vorbelor lor de acel fel, ci, de vor stărui, atunci să-i prinzi și să-i întemnițezi și să-i pedepsești astfel încât să-i faci pe ceilalți să se înspăimânte și să se stăpânească și să se înfrâneze și, făcând multe și destule eforturi pentru menținerea bunei rânduieli a principatului și pentru siguranța și liniștea sărmanilor supuși, să te ferești și să te ții departe de tot de cel mai mic cusur și de nepăsare și delăsare.
La începutul lui S, anul 1166 (calendarul musulman).”
Sursa: Valeriu Veliman, Relațiile româno-otomane (1711-1821). Documente turcești, București, 1984
