„El (Allah)
Traducerea scrisorii sosite la slujitorul voievod (Ioan Teodor Callimachi) al Moldovei (Boğdân în text) de la locțiitorul generalului Transilvaniei (Erdel), pe nume Conte de Montaya (?). La 19 Z, anul 1173 (din calendarul musulman).
După elkab (inscriptio).
Se anunță prietenește că: Am auzit că locuitorii a trei comitate ale noastre, zise Turda (Turda) și Cluj (Koloș) și Dăbâca (Dobıka), aflate în vecinătatea hotarului principatului Moldovei, au vorbit pe ascuns între ei și, încurajați de cei din Moldova, au hotărât să fugă în partea Moldovei, precum și chiar că unii din mulțimea celor din Moldova sunt pe punctul de a-i primi și a-i ocroti pe mai sus-amintiții.
Dacă e adevărat, atunci, înțelepciunii prietenului nostru nu-i este ascuns faptul că această situație e contrară clauzelor tratatului și înțelegerii. Și, așa cum s-au făcut eforturi din partea acestui prieten al dumneavoastră pentru îndeplinirea obligațiilor vecinătății, la fel, și de către dumneavoastră să se facă așa încât mai sus-amintiții, ce sunt din categoria răufăcătorilor, să fie alungați, iar cei ce îi primesc să fie stăviliți și amenințați și sfătuiți să fie la locul lor.
Și, când unii dintre supușii Țării Românești (Eflâk) doriseră să vină ca fugari în partea noastră, atunci s-a făcut în așa fel încât, nefiind primiți, au fost întorși înapoi, și, chiar prinzându-i pe unii dintre ei, s-a aranjat astfel încât au fost trimiși spre a fi predați voievodului de acum al Țării Românești (Scarlat Ghica).
Prin urmare, să se interzică, de asemenea, de către dumneavoastră, primirea acelor persoane ce nu sunt la locul lor și să fie ținute din scurt. Căci, fără îndoială, vom fi mulțumiți de efortul și strădania ce le veți arăta în această privință, cum, la fel, și din partea noastră se va dovedi grijă deplină față de obligațiile bunei vecinătăți. În rest, salutări.”
Sursa: Valeriu Veliman, Relațiile româno-otomane (1711-1821). Documente turcești, București, 1984
