„Treizăci și opt de ani sănt, de cănd vă aflați ascultători milostivului schiptru Austrii și întru această lungă vreme ați fost scutiți de datoriile ce să află în legătura de obște, în dătoriile fiește căruia lăcuitor a înpărăției; măcar că înpărăția a căria sănteți, și supt a căriia ocrotire înțăleaptă și milostivă stăpănire aveți siguranție, odihnă, și norocire, au fost silită spre alte războae vărsătoare de sănge, mai ales de 20 de ani încoace.
După ce au fost în zădar toată silința pre milostivului înpăratului nostru spre facere unii păci stătornice, de iznoavă să află silit spre siguranție noroadelor, care îi sănt de la Dumnezeu încredințate, spre facere unii păci îndelungate pentru Evropa care au agiuns prin războaele îndelungate la ră stare a să scula cu armele asupra înpăratului franțuzăsc, care cu putere sa nu numai că au luat mai multe țări din înpărățiia austriicească, ce încă și alte staturi le-au înpărțit și le-au răsipit, și nu încetează asupra norocul noroadelor întru această parte de lume, în care vă aflați și voi lăcuitori.
A sa mărire nici întru acest ceas în care celelalte provinții să slăvesc prin jărtvire la slujbe oștenească nu voește a rădica scutire ce ați avut pănă acum, a nu da recruți; însă fiindcă toate celelalte provinții să întrec una pre alta în dare de oști mari, și fiindcă urmare patriotească a lăcuitorilor Bucovinei din anul 1809 și acum nu este uitată; așădară a sa înpărătească mărire nădăjduește de la dragoste și iubire ce au dovedit nobili, tărgoveții, și țăranii din Bucovina asupra patrii, și pre înaltei persoanei sale, cum că aceste stări vor pune toată silința a înpleni părințască voia măririi sale, care razămă spre așăzare a doaă frai batalioane
ușoare, și o divizie de rezervă numai din bucovineni ce să vor meldui de bună voia lor, nădăjduind că cu bucurie vor primi prilejul acesta, a dovedi de iznoavă iubire, credința, și dragoste lor asupra patrii.
Bucovineni! Mari era întămplările a anului 1809, în care v-ați făcut vrednici de o laudă așe mare, însă încă cu mult mai mari sănt în ceasul de acum, în care sănteți chiemați a înpreuna putere voastră cu a celoralalte țări moștenitoare; adevărat că pentru voi încă nu este primejdie așe aproape, precum era atunce; însă nu știți că înpăratul franțuzăsc în anul trecut au năvălit pănă la Moscva, cum că oaste lui au prădat biserici, au răsipit oltariuri, au stricat icoanele sfinților, au prădat tărguri și sate, și au însămnat pașii săi cu sănge, și cu stricăciune? Nu știți că numai stătorniciia, răbdare și înpreunare norodului Rossii cu oștile au biruit pre dușmanul de obște, din care biruință s-au născut stricăciune oștilor lui celor mari, ținere odihnei binelui și a norocului vostru rază încă din biruința vrăjmașului de obște, asupra căruia pre milostivul monarhul vostru s-au înpreunat cu puternicul înpărat a toată Rossiia, cu craiul Prusiei, șvezii, și anglezii. Toți din țările austriicești, din mare înpărăția Rossii, și din țările prusăști ce sănt în stare a purta arme le-au apucat, ca ori să izbăndească liniște de obște a noroadelor Europii, siguranțiia și stătorniciia scaunelor monarhicești, ori să moară, și voi ați pute prăvi fără lucrare la acest sfănt război? Ați vre să vă însărcinați sănguri cu rușine la lume viitoare neînpărtășăndu-vă la acest război ce s-au început pentru norocul noroadelor. Nu poate fi aceasta că aceasta că atunce nu ați fi acei oameni, care ați fost în anul 1809. Sculați-vă dar tinerii Bucovinii care puteți purta arme, adunați-vă și vă înarmați, ca să fiți părtaș cinstiți războiului ce este spre siguranțiia scaunelor monarhicești, și pre odihna și binele noroadelor, agonisindu-vă lauda ce pururea va rămăne în istorie, cum că ați agiutat spre
izbăvire Europii de lăgăturile ce vre a i să pune. Înpăratul și stăpănitoriul vostru vă chiiamă la aceasta, iare lege și datoriia sudițască vă poroncește plata înplenitei datorii, bună plăcere monarhului, și a dinpreună trăitorilor, lauda lumii viitoare așteaptă pre voinicul și viteazul fiiu a Patriei.
Urăciune și rușine va agiunge pre cel fricos, care uitănd datoriia și cinste sa temăndu-să s-ar feri de la acest război sfănt, numele lui să rămăe pururea însămnat cu rușine. Iară acela, care pănă întru tâta jaruita datoriia și cinste sa, și prin taină ar fugi în țară streină neascultănd chiemare monarhului său, și a patrii sale întru această vreme, acela să fie pururea lipsit din legătura statului a înpăratului Austrii, pre acela prinzindu-să să-l agiungă pedeapsa ce mai mare, și apoi să fie îngrozit afară dintru o înpărățiia, acăriia mădulariu a fi l-au făcut nevrednic necredința și vătămare datorii sale.
În Leov la 13 Septemvrie 1813.
Petergraf f. Goes, Gubernator a Țării.
Bernard Baron fon Rozeti, al doile Prezident a Gubernii.
Gheorg Riter fon Exner, Vițeprezident a Gubernii.
Ioan Nobel fon Plațer, Sfetnic de Curte și Kranzhauptman a Bucovinii.
Ignaț Riter fon Kolmanhuber, Sfetnic de Gubernie.”
Sursa: Fotocopie de la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași.
