(traducere) „✝Io Eremia Moghilă voevod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei. Am dat această carte a domniei mele, rugătorului nostru ieromonah igumen de la ruga noastră, sfânta mânăstire Pobrata și întregului sobor și vătămanului lor de la seliștea Ciulinești, ținutul Iași, pentru ca oricâți oameni își vor chema în acel sat din altă țară, fie Vlah (вʌaх) sau Rus (рȢсин) sau Muntean (мȢнтънин) sau Ungurean (ȢнгȢрънин) sau de orice limbă vor fi sau din oameni fugiți de acolo sau alți oameni neînscriși în dabile din țara noastră, ei să aibă, de la domnia mea, slobozie pe trei ani, să nu ne lucreze la nicio muncă a noastră, nici iliș să nu plătească, nici bir, nici alte dabile, câte vor fi la ținut, în acești mai sus scriși ani și nici marii vatagi să nu aibă nicio treabă cu ei.
Iar cine îi va turbura va fi de mare pedeapsă. Pentru aceasta, nimeni dintre slugile noastre, mai sus scrise, să nu îndrăznească a-i turbura înaintea acestei cărți a domniei mele.
Scris la Suceava, în anul 7113 (1605) Iunie 15.
Eremia voevod.
✝ Prohor (a scris).”
Sursa: Documente privind Istoria României, Veacul XVII, A. Moldova, vol. I (1601-1605), București, 1952
