„Această carte, ce să numește Floare, care este adunată din mai multe istorii ale Țării Românești și pentru alte întâmplări ce s-au întâmplat într-însa de când am început a scrie până acum, cetind, veți vedea. Și nu numai pentru aceasta, ci și multe învățături veți afla aicea, care poate aduce oareșcare știință omului. Și cetind vericarii și văzând osteneala mea, să mă pomenească și să mă erte. Și pă acela Dumnezeu să-l erte. Și veri la cine va rămânea după petrecerea mea de aicea, să nu o ție ascunsă, ci să o dea la frați să o citească. S-a început a să scri din zilele luminatului domn întru fericire răposat Ioo Constandin Alexandru Ipsilant voievod D(omn) Ț(ării) R(omânești) de Ioan Dobrescu ot mahalaoa Bateștii. S-au scris în zilele lui Nectarie până la Dionisie mitropolitu și la Dosithei, 1822, octomvrie 9.
Turnul Colței și biserica Batiștei
1813, ghenarie 30, în zioa de sfinții ierarși Vasilie cel Mare, Grigorie Bogoslovu i Ioan Zlataust, joi la 8 ceasuri și jumătate din zi, iar s-au cutremurat pământul, tot întru acel chip ca și înainte.
S-au sfârșit până aici de scris, leatu 1813, fevruarie 7, de Ioan sin Dobre ot mahala(ua) Bateștea.”
Sursa: Ilie Corfus, Cronica meșteșugarului Ioan Dobrescu (1802-1830), în Studii și articole de istorie, vol. VIII, București, 1966
