„Cap III. Pentru cerșetori
Secsia I. Pentru strângerea cerșătorilor
Art. 59. Subt numire de cerșători să înțelege acele fețe scăpătate, care din pricina beteșugurilor, neputând să se hrănească cu munca, aleargă prin biserici și pă ulițe de cer milă de la trecători.
Art. 60. Stăpânirea nemaiputând suferi umilitoarea priveliște și ticăloșia cerșătorilor, au hotărât suma de lei cincizeci mii pe ani pentru asigurarea ținerii lor cu mijlocul ce mai jos se arată.
Art. 61. Toți cerșătorii din București să vor strânge de către Agie și câți dintr-înșii vor fi căsătoriți, să vor îndatora a lăcui pe la casele lor și vor avea pensii de la Institut fieșicare câte lei cincisprezece pe lună, bez un rând de haine pe tot anul.
Art. 62. La fieșicare lună, cerșătorii vor merge la direcție, și își vor priimi pensia lor hotărâtă, iar rândul de haine li să vor da în săptămâna patimilor, care să nu fie mai scumpe de lei cincizeci unul.
Art. 63. Câți cerșători, sau cerșătoare fiind zdraveni, s-au obicinuit a trăi cu cerșătoria din pricina trândăvirii lor, să fie siliți în București prin Agie, iar prin orașe de către poliții, a nu să mai arăta prin biserici sau pe ulițe ca să ceară milă, ci a munci ca să-și ție viața.
Art. 64. Câți dintr-înșii vor îndrăzni să calce aceste porunci a le stăpânirii, să se pedepsească.”
Sursa: Biblioteca Academiei Române – filiala Iași.
