„Săracul vultur românesc, cum s-amăgi de vulpe (l)
Cuibușorul lui (m) cel strămoșesc în gura ei să-l surpe!
Pre toată hiara (n) și pre leu (o) făcutu-le-au să crape,
Iar d-ale vulpii lingușăli n-au putut ca să scape,
O ascultă la sfat ficlean, aripile (p) să-și taie,
Iată acum că au ajuns al ei de joc bătaie!
Sărace vultur, tu făcuși cu vulpea destul bine,
De dânsa foarte îngrijiși, mai mult decât de tine.
Dar ea din veac ficlean-au fost și trebuie vrodată
Pentru ale ei nemulțumiri să-și ia dreapta răsplată
Și răsplătirea îi va fi, cum n-are vizunie (q),
Fără de coadă și urechi și fără cuib (r) să fie,
Și doar cu unghii și cu ochii, co-atâta să rămâie
Văzând să sape moșoroi, din el să să mângâie (s).
_______
(l) Vulpe, grecul.
(m) Scaunul.
(n) Pre unguri, moldoveni, tătari și alții.
(o) Turcul.
(p) Oștirile și celelalte.
(q) Împărăție.
(r) Domnie.
(s) Adică să muncească și să-și scoață pâinea mojâcește.
Nemulțumitului să ia darul, după dreptate,
Așteapt-o și tu, grecule, dup-ale tale fapte.
N-ai mulțumit românului c-au scos dintr-a lui gură
Și te-au hrănit ca pr-un pui orb, cu dulce-mbucatură,
Ci încă ai zavistuit să-l scoți și din moșie
Și, cu un schip foarte spurcat, nici viu să nu mai fie,
Dar precum faci, iarăși își zic, ș-aștepți că ți se face,
Bunătatea românului strigă la cer, nu tace!”
Transcrierea din: Zilot Românul (Ștefan Fănuță), Opere complete. Ediție îngrijită de Marcel-Dumitru Ciucă, București, 1996.
Sursa foto: Biblioteca Academiei Române – filiala Iași.
