„Adunare de pilde bisericeşti şi filosofeşti. De întâmplări vrednice de mirare, de bune gândiri, şi bune neravuri. De fapte istoricești şi anecdote. Tălmăcite de pre limba grecească în cea romanească de Constantin din Goleşti. Deosebită în trei părți și dată în tipar. La Buda în Crăiasca Tipografie a Universitatei Ungureşti. 1826.
Patru tovarăși călătorind dinpreună, au găzduit la un birtaș, de unde vrând să plece făr’de a plăti, au început să să sfădească între ei; sluga birtașului văzându-i i-au întrebat, pentru ce să sfădesc? Ei au răspuns: căci fieșcare va să plătească unul pentru toți; și așa au hotărât să lege ochi, și pe care va pune mâna, acela să plătească; ei încet eșind afară, au și plecat; birtașul întrând îndată, sluga numaidecât l-au apucat zicându-i: că tu să plătești; birtașul cunoscând această jucărie, au răspuns, adevărat eu voiu plăti, dar din simbriia ta.
Ermis [Hermes] vrând să știe la ce cinste să află între oameni, asemuindu-se cu om, s-au dus la un săpătoriu de piatră, unde văzând statua lui Dia [Zeus], au întrebat cât este prețul, și răspunzându-i: că este un leu, au râs; apoi întrebând pentru a Irii [Herei], i-au zis: că este îndoit. Văzând în urmă și statua sa, socotind că va avea mai mult preț căci este îngerul dumnezeilor și pricinuitoriu de câștiguri, au întrebat pentru prețul ei. Pietrariul i-au zis: că de vei cumpăra pe acele doao pe aceasta ți-o dau dar.
Pilda. Așa sânt și oamenii cei cu iubire de slavă zadarnică, socotind că oamenii îi au în multă cinste în vreme ce-i socotesc de nimic.
Un cerb săcetos mergând la un izvor și bând apă, ș-au văzut umbra în apă, și cât pentru coarne s-au bucurat, căci sânt frumoase și mari, iar pentru picioare s-au întristat foarte căci sânt supțiri, și neputincioase; în vremea care la acestea socotea, s-au arătat un leu, și l-au pus spre goană; el fugând tare pe cât era loc nalt și limpede, depărtându-se scăpase, iar după ce au întrat în pădure, prinzându-se coarnele în ramurile copacilor, // și nemaiputând să fugă s-au prins de leu. Atunci văzându-și sfârșitul au zis: ticălosul eu! din partea acelora ce mă temeam că voi pătimi rău, mă izbăvisărăm, și dintr-acelea ce avem toată nedejdea mi-am pierdut viața.
Pilda. De multe ori aflându-ne în primejdii ne izbăvim de acei prieteni, la care nu avem nicio nădejde, iar aceia la care avem tot crezământul să dovedesc că sânt prădători.
Răspunsul Schithului pentru frig.
În vreme de iarnă au întrebat înpăratul Schithilor pe un despoiat, de-i este frig? el așijderea l-au întrebat, de-i este frig la frunte? și înpăratul răspunzându-i că nu; așadar, au zis, că și lui nu-i este frig, căci tot trupul este ca fruntea.
Pentru cei înbrăcați în haine scumpe.
Dioghenes viind la Olimbiia și văzând în bâlci vreo câțva tineri din Rodos înbrăcați în haine foarte scumpe, râzind au zis: că aceasta este mândrie, apoi întâmplându-să cu Lachedemonii care avea pe umeri haine foarte soiuoase, au zis: și aceasta este altă mândrie.”
Sursa: Biblioteca Digitală BCU Cluj.
