Manuscrisul românesc nr. 62 de la Biblioteca Academiei Române
„În zilile acestui domn s-au făcut și un cutremur mari, care au țânut un minut de ceas. La cari mare spaimă au fostu asupra nărodului, și multe zidituri au căzut. Cari și mănăstire Golie fiinducă o tocmè într-acè vreme și o acoperè cu fier care s-au pomenit mai sus, că arsăsă în zilile lui Costandin Vodă Mavrocordat. Și fiind meșterii din Țara Unguriască, unguri, au căzut toate cubelile mănăstirei peste dânșii și s-au omorât 7 oameni dintr-înșii, cari pi unii pisti 3 zâle i-au găsit turtiți supt petri.
Pi acè vremi s-au arătat în câteva rănduri și sămne în ceriu, o stè cu coadă, care o număsc și cometa.
Pe acè vremi Domnul Gligorie Vodă să afla eșit din Eși la casele ce să număsc Frumoasa cu șederea, și de acolo s-a mutat în dial la mănăstirea Gălățâi petrecănd toată vara, fiinducă începu a se auzi pi une locuri și di boala ciumii care nu dă puțână spaimă la tot nărodul, nefiind deprinși acei lăcuitori cu di acest feliuri di boali; care boală pi-ncet au întrat
și-n iarnă iar den primăvară s-au ațâțat boala pre tare, căt și Domnia iar au eșit cu urdie la Frumoasa, mai pi urmă și la Socola, înprăștiindu-să tot nărodul, căci nu era puțână boală, că atât murie căt nu putè ca sî dovediască ca să-i poată îngropa, și rămâneau pi cânpi di mâncau herăle, fiinducă câți lovè cu această boală, poroncisă domnul di-i scotè la cânp, afarî din târg, orânduind și o briaslă pentru căutari bolnavilor și a-ngropării lor, carii îi numisă di li zâcè cioclii.”
Sursa foto: Biblioteca Academiei Române – filiala Iași.
Transcrierea după: Pseudo-Enache Kogălniceanu, Letopisețul Țării Moldovii… (1733-1774). Ioan Canta, Letopisețul Țării Moldovii… (1741-1769). Ediție critică de Aurora Ilieș și Ioana Zmeu, București, 1987.
