„✝ Io Antonie voevod Bojiiu milostiiu gospodară i vladatel i samodărjeț vă soe Zemle Ugrovlahiei.
După ce dărui prea bunul și prea milostivul Dumnezeu cu domnia Țărăi Rumănești și ne făcu mergătoriu și nainte purtătoriu de grije a pământenilor Ungrovlahiei și păstoriu a oilor sfinției sale ceale cuvăntătoare care să închipuiaște cum și părintele Iacov stându în naintea dobitoacelor, păscându oile ceale fără de graiure și vrănd să-și dea seama la oameni pripecul frigul și toată amestecăria văzduhului tărpiia ca să nu piară vreunile dentr-acelea, dară noi dă nu stăm naintea dobitoacelor celor fără de graiure, ci naintea a cuvăntătorilor oameni, care ne săntu dați în seamă și ni se cuvine a-i păzi de toți vrăjmașii cei văzuți și cei nevăzuți. Știindu cuvăntul sfinției sale cel ce grăiaște asupra păstărilor de zice așa: amaru păstorilor ce mănăncă laptele și /îm/bracă lăna turmei, iară de oi nu grijescu.
Derept aceasta, văzăndu domnia mea pămăntenii Țărăi Rumănești lipsiți de o bunătate caria iaste preste toate bunătățile și trupeaște și sufleteaște, fără care nu iaste putință omului a-și chivernisi nici ceale trupești, precum se cuvine, nici ceale sufletești, nici înțelepție a dobăndi, nici pre Dumnezeu a-l cunoaște, făcătoriul său, nici poate alege binele den rău, nici răul den bine, înțelepciunea sfintei scripturi zice.
Deci, domnia mea socotiiu și găndiiu întru inema domniii meale și făcui domnia mea casă de învățătură adecă școală în orașul domniei Câmpulung, pre locu ce l-au dat și l-au miluit cinstitul și de bun neam boiarul domniii meale Radul Năsturel vtori logofătul, ce i-au fost de cumpărătoare de la Stroe vornecul den Golești za ughi o sută, întru care să fie putință și bogaților și săracilor a-și da feciorii lor să se înțelepcească din Sfânta Scriptură, precum scrie Pavel Apostol către Themoteiu de zice: ……..Themotee, știut că ești învățat Sfintei Scripturi den pruncie, care poate pre tot omul a-l înțelepți întru măntuință.
Și făcui doamna mea și mișă acestei case adecă școală den toată vama Rucărului și Dragoslavele jumătate. Să ție mănăstirea Câmpulungul jumătate, care este dat și miluit de răposatul Matei voevod, iară jumătate să fie acestei case, ca să fie de plata dascălilor și copiilor de hrană, iar domnii mele, și răposaților părinților domnii mele în veci pomeană.
Și rog și pre domnia voastră pre cari vă va dărui Dumnezeu cu domnia Țării Rumănești, în urma noastră, ori de veți hi de roada pântecelui nostru, ori dintr-alt neam, să nu călcați nici să stricați această pomeană a domniii mele, ce o am făcut spre mare folos lăcuitorilor Țării Rumănești, ci să înnoiți și să întăriți acest hrisov al domnii noastre, ca Domnul Dumnezeu Iisus Hristos să vă întărească și să vă miluiască întru cinstea și lauda Sfinții Sale, amin.
Seji svedetelii postanleim gospodstva mi: Mareș vel ban Craiovei, Neagoe vel vornic, Radul vel logofăt Crețulescul, Hriza vel vistier Șerban Cantacuzino vel spătar, Ghețea vel clucer, Mihaiu vel postelnic Cantacuzino, Gheorghie vel paharnic, Paană vel stolnic, Papa vel comis.
Ispravnic Radul Năsturel vtori logofăt, i Dumitrașco logofăt napisah u București, meșița maiu 10 vă dni i ot Adama văleat 7177 (1669).”
Sursa imaginii: Mărturii ale trecutului. Album de documente, București, 1981
Sursa transcrierii: Gh. Pârnuță, Șt. Trâmbacu, Documente și inscripții privind istoria orașului Câmpulung-Mușcel, vol. I, București, 1999
