„Nădejdea în care credeau creștinii din Cetate era în preasfințitul papă al Romei și în cardinalii săi, că vor da ajutoare, în regii Franței și în toți suveranii, în duci, conți, prinți și în toate comunele, în împăratul Germaniei, în sârbi, ruși, români (Βλάχους) și unguri, renumiții peoni, în oștile lui Iancu (Πιάγκω), în corabia plină cu aur din Veneția, în vasele din Genova, triere și liviere, din Catalonia și din toată Italia, că vor alerga și vor ajuta umilita cetate, cetatea tuturor încercărilor, precum și mădularul său, pe regele cerșetor, pe viteazul Constantin, care cerea mereu de la dânșii să sprijine cererea, nădejdea și curajul său; dar bietul împărat a fost luat în bătaie de joc, și-a pierdut viața, murind, cum se zice, cu sabia în mână. Nădejdea în care credea s-a dovedit ironie; a fost trâmbițată de dânșii, dar s-a spulberat, iar creștinii, romei și latini, sunt despărțiți unii de alții de o prăpastie […]
A venit timpul, împărate, să te îndrepți spre popoare, căci efortul tău e zadarnic, deci să cauți spre ele. Ce nenorocire, cât plânset și chin, împărate Constantin, rea soartă ai avut! Stăpâne, domn de neam ales, scutul celor viteji, brutele răutăcioase au trezit curajul celor din Ungaria! Preaînțeleptule Iancu, stâlp al românilor, împărăția bizantină (Ρομανιά) s-a năruit, s-a năruit și Apusul, au căzut flamurile cetății imperiale. Dumnezeule, cum poți suferi o asemenea nelegiuire? O Germanie și Ungarie, o Țară a românilor (Βλαχια), Serbie, e mare nevoie să alergați împotriva turcilor cu oaste numeroasă, cu putere multă, să luptați vitejește și în felul acesta să vă faceți un nume și mai mult decât un nume, când va veni timpul; deci să vă ajute Dumnezeu, marele izbânditor; și veți domni cu toți în cinste spre slava lui Dumnezeu, stăpânitorul și creatorul tuturor.”
Sursă imagini: Adolf Ellissen, Analekten der mittel- und neugriechischen Literatur, vol. 3, Leipzig, 1857.
Sursa traducerii: Fontes Historiae Daco-Romanae (Izvoarele istoriei României), vol. IV. Scriitori și acte bizantine, sec. IV–XV, București, 1982 (pe www.dacoromanica.ro).
