„Noutăți săptămânale din Louvain/Leuven”
„Scurtă relatare asupra originii, desfășurării și urmărilor răscoalei izbucnită în Transilvania și din fericire potolită prin prinderea conducătorilor Horea sau Nicolae Urs și Cloșca Ion
De trei luni interesul gazetelor este împărțit între conflictul împăratului cu Olanda și răscoala țăranilor români. Dar ele vorbesc despre acest din urmă eveniment atât de diferit, cu atâtea contraziceri, încât a fost foarte dificil până acum a se forma păreri juste. Noi am adunat ceea ce s-a spus cât mai verosimil asupra acestui subiect și se poate avea, astfel, cea mai mare încredere în relatarea pe care noi o dăm și pe care noi am sprijinit-o pe sursele cele mai puțin îndoielnice, gazetele din Viena și cele ale capitalei Transilvaniei.
Românii sunt, poate, singurii dintre toți supușii maiestății sale imperiale la care servitutea personală nu a fost încă abolită. În această țară tot ce nu este nobil este serv, și jugul servituții s-a îngreuiat cu și mai mare rigoare asupra capetelor acestor popoare […] Împăratul a voit, între timp, să preconizeze schimbări în prerogativele senioriale, dar interesații au făcut opoziții puternice, încât proiectul a rămas neexecutat. Indignați să fie încă victimele unei tiranii atât de degradante, în timp ce aproape toate popoarele care îi înconjură și-au recâștigat, în sfârșit, drepturile sacre ale umanității, prin îngrijirea augustului principe, care pune calitatea omului deasupra celei de suveran; incitați de altfel în secret de persoane nemulțumite de autorități, care au știut să profite de această indignare generală pentru a ajunge la scopurile lor criminale, câțiva țărani români s-au înțeles și au întărâtat pe alții și numărul nemulțumiților a crescut, în curând, într-un grad alarmant.
Din luna iulie a anului 1784 s-a observat că acești români țin adunări secrete; totuși, planul lor nu a ieșit la iveală decât la 28 octombrie; până la această dată nu se punea problema de mișcări extraordinare în Transilvania, dar în această zi Horea sau Nicula Urs a venit la Brad, la târgul care se ține în fiecare săptămână; el a îndemnat pe românii, care erau veniți în mare număr, să se adune în satul Mesteacăn, unde el are lucruri importante să le comunice. Mai multe mii dintre acești țărani au apărut efectiv trei zile mai târziu la locul indicat, fiecare popă în capul enoriașilor lui; acolo ei au luat hotărârea unanimă de a surprinde cetatea Alba Iulia, de a ataca arsenalul și de a se întări cu arme. Horea, pentru a-i însufleți înainte, le-a arătat un pretins ordin sau scrisoare imperială prin care ei erau îndemnați să extermine pe toți nobilii și domnii și să se elibereze de sub jugul servituții. Această patentă era scrisă cu caractere de aur și, în virtutea cuprinsului ei, i-a făcut să jure popilor pe o cruce de aur sau de metal galben (pe care el o purta la gât) că ei vor extermina toată nobilimea din Transilvania și vor pune mâna pe posesiunile lor.
Ei nu au fost decât prea fideli jurământului și nu au întârziat a-l pune în aplicare. Primele victime pe care le-au jertfit au fost doi vicejuzi și cinci soldați pe care intendentul comitatului Zărand, care a fost informat de această conjurație, i-a trimis pentru a-l prinde pe Horea. El a fost efectiv arestat, și deja se pregăteau să-l aducă, când cu strigăte înspăimântătoare pe care le-a scos, a venit în goană o mulțime de români pentru a-l elibera; cei doi vicejuzi au fost masacrați, iar soldații schingiuiți. Acest eveniment se petrecea în 31 octombrie.
După acest moment ei n-au mai pus nici o margine furiei lor […]”
Sursa traducerii: Sursa traducerii: Ștefan Pascu și colab., Izvoarele Răscoalei lui Horea, seria B. Izvoare narative, Vol. III. Presă, Broșuri. 1784-1785, București, 1984.
Sursa foto: Wekelyks nieuws uyt Loven, 1785.
