„Despre lucrarea minelor de metal și Observații asupra pădurilor din Valea Bistriței. De C. Mihailic, nobil de Hodocin. Iașii, la Institutul Albinei. 1842.
Acum iconomia pădurilor (precum poate și aiure), iar mai ales în această parte a țerei, din nenorocire se află în cea mai tristă stare.
Prin necumpătata exportație a lemnului, prin numeroasele și peste analogie aflătoarele herestee, toată valea cea mare a Bistriței cu a ei lăturalnice văi, se vede stirpită de lemne, și provizioanele copacilor câștigate prin învechime, se mistuesc prin un abuz (catahrisis) vrednic de tânguire.
Pe lângă această întrebuințare a pădurilor, mai este încă și alt rău, carele nici într-un chip nu se poate dizvinovăți. Cu înmulțirea împoporărei pe fieșcare an, și cu sporirea vitelor, mai ales a numeroaselor turme de capre, sporește și lipsa pășunei și a nutrețului de iarnă pentru dânsele. Așa pe tot anul se tae și se coboară la pământ părți întregi de păduri, numai spre a hrăni acele numeroase turme cu frunzele copacilor tăieți, a cărora tulpine putrezesc apoi fără a se întrebuința. Spre a mai lăți locurile de pășunat pentru oi și vite albe, se aprind înadins întregi păduri de mai multe sute de fălci, și în acest chip în puține ceasuri se pierd cei mai frumoși copaci, rodul de sute de ani! Daunile ce se pricinuesc prin aceasta, nu se mărginesc numai în pierderea cea mare a lemnului, ele sânt încă mai mari și mai întristătoare, de vreme ce locul pădurilor arse, obicinuit, numai este favorabil creșterei copacilor și nu se mai poate face pădure pe dânsul.
Lângă Neagra și Negrișoara, în cuprinsul Dornei, am aflat șiruri de munți în depărtare de câteva mile (ceasuri) pustieți prin asemine ardere a pădurilor. Poalele munților sânt acum goale […]”
Sursa: Biblioteca Digitală Națională a României
