„La anul 1515, la acest an s-au aflat America, lumea cea noao, care o au aflat Criștof Columbul, călugăr franțuzesc. Acesta, fiind mare astronom și umblând mult pe mare, au cunoscut că să va mai afla și alt pământ și țară decât Asiia, Africa și Evropa și, cerând de la craiul Șpanii ca să-i dea un galion și ostași și de chieltuială ca să umble pe mare, să caute acea țară, o au
aflat umblând multă vreme. Care acea țară și pământ iaste cu mult mai mare decât partea Evropii, și iaste mai bogată cu toate lucrurile decât acelelalte trei părți ale lumii. Acest Columbus mai întâi au mers la alți Crai ai Evropii, la al Franții, la Portugal, la Englezul, la Holandezul, cerând ca să-i dea ajutori să miargă să caute și, nevrând niciunul să-i dea, i-au dat Craiul Șpanii, precum s-au scris, și așa, încărcând acel galion cu multă avuție: aur, argint, pietri scumpe, s-au întors înapoi. După aceaia, auzind alți Crai ai Evropei, s-au sculat de au mers la acea țară și fieștecare au dobândit locuri destule.
La anul 1517, la acel an Luter Martin, pentru pizma Papei, ș-au lăsat legea care au avut și au urzit, și au învățat legea care acum țin luteranii; la Vitemberg și la alte părți s-au început.
După aceaia, Calvin Ianoș, văzând că Luter Martin cu învățătura lui mult norod au mers după el, fiind și acesta popă învățat, au scornit altă eresie, care acum țin calvinii […]
După aceaia au făcut Vlăd(ică) pe (Petru Pavel) Aaron. În zilele acestuia încă s-au făcut multe turburări asupra celor neuniț, că, fiind comandir ghinărar Bucov, și fiind și ghinărar Sișcoviț, trimis de la Curte ca să dea arme săcuilor și rumânilor, să fie zoldaț, ca să păzească la granița țării, și nevrând ca să ia arme de bună voe, i-au făcut cu sila de au luoat, care s-au făcut șase reghimenturi: trei de săcui și trei de rumâni, după aceaia Vlăd. Aaron, având mare pizmă asupra mânăstirilor care au fost la Țara Oltului pe supt munte, fiind 37, care la aceste mânăstiri mulți din creștini cei care nu vrea să să supue la unație (= Biserica Greco-Catolică) mergea la acele mănăstiri de să ispovediia și să cumineca și, fiind popa Vasilie prot. la Făgăraș, s-au sfătuit cu Vlăd. Aaron de au mers la comandirul ghinărar Bucov, spuind multe minciuni și zicând că la acele mănăstiri sânt gazde de hoți, și, așa poruncind ghin. Bucov, au ars acele mănăstiri toate și li-au stricat, numai o mănăstire de la Sâmbăta de Sus, ce iaste satul Brancovianului, aceaia au rămas. Oh, ce mare răutate iaste pizma și zavistiia! Adevărat că ș-au loat plata de la D-zeu și // ghinărarul și Vlăd., că cu grabnică moarte ș-au dat sfârșitul. Precum Apostolul Pavel zice: cine va strica biseareca lui D-zeu, îl va strica pe dânsul.”
Sursa transliterării: Nicolae Iorga, Însemnări de cronică ale clericilor din Șcheii Brașovului, în Buletinul Comisiei istorice a României, vol. XII, București, 1933 (pe Dacoromanica. Biblioteca Digitală a Bucureștilor).
Sursa fotocopiilor: Biblioteca Academiei Române – filiala Iași.
