„Țara Românească.
Eforia școalelor Naționale.
Potrivit cu dispozițiile Regulamentului școalelor, așezându-se în colegiul din Sf. Sava, o bibliotecă națională compusă din cărțile ce s-au aflat la Mitropolie, și din altele ce s-au mai cumpărat cu banii din casa școalelor, și săvârșindu-să acum catalogul cărților celor franțozești, să deschide publicului deocamdată numai această parte a Bibliotecii, rămâind a să lucra necontenit și catalogul celorlalte cărți, Latinești, Italienești, Grecești, Nemțești, Englezești și Românești, spre a să da și acelea cât mai curând în întrebuințarea obștească.
De astăzi dar, Biblioteca Colegiului va fi deschisă publicului în toate zilele, de la zece ceasuri înainte de amiază, pănă la trei după amiază.
În sala de citire întrând cineva și adresându-se către bibliotecar, va cere orice carte va vedea că să coprinde în catalog, și îndată i să va da acea carte, cu care așezându-se la masă, va putea citi sau scrie dintr-însa ceea ce-i va plăcea, având toată liniștea și comoditatea trebuincioasă la asemenea îndeletnicire.
Pe lângă masa de citire, se află așezate la îndemână toate obiectele ajutătoare, precum, dicționare în limbile cele mai cultivate, harte de multe feluri, globuri cerescu și pământesc;
Deosebit să află în sala de citire toate gazetele cele românești și unele din cele literare franțozești.
Cu cumpărătoarea ce să face pe tot anul de cărți nouă, din fondul ce este legiuit pentru aceasta prin Regulamentul școalelor, precum și cu daniile ce să fac în deosebite cărți, de unele persoane voitoare de binele obștesc, numărul cărților să va adăoga din ce în ce mai mult.
Acum dar, cea mai neapărată a Eforii datorie este, să îngrijască pentru buna păstrare a cărților și altor obiecte, ce se află aici așezate, și care să vor mai aduna de acum înainte; de aceea Eforia luând în băgare de seamă, că Biblioteca numai atunci să va putea păstra bine, când nu să vor da cărți nimunui afară din Bibliotecă, a așezat drept regulă obștească, ca bibliotecarul să nu fie slobod a da nimului vreo carte afară din Bibliotecă cu nici un cuvânt; pentru că de se vor da cărți și pă afară, nu numai că persoanele, care vor veni să citească acele cărți în bibliotecă, vor fi lipsite multă vreme de citirea lor, ci încă acele cărți aruncate pă fie unde, să vor dărăpăna mai mult, și poate să vor și pierde de tot, rămâind a întra Bibliotecarii în judecată cu persoane însemnate pentru plata cărților răpuse; îndestulă pildă pentru aceasta este dărăpănarea Biblioteci(i) de la Mitropolie, în care puține uvrajuri s-au găsit, fără a lipsi câte unul sau mai multe volumuri.
Pentru paza liniștii în sala Bibliotecii, singur publicul iubitorul de citire este interesat; prin urmare să socotește de prisos a se recomanda cu deosebite reguli strașnice apărarea de toată turburarea ce s-ar putea pricinui cititorilor cu vorbă tare, cu dispute, sau cu tropoituri sgomotoase. De aceea, Eforia lasă în dispoziția fieș-căruia iubitor de citire să prețuiască liniștea ce trebue a păzi în conversarea ce va face cu autorul său, și nădăjduește că nimini nu va întra în sala de citire ca să distreze pă cineva, ci ca să respecteze sfințenia acei adunări și să se folosească de înlesnirile ce dă acest așezământ obștesc.”
Sursa: Biblioteca digitală Transilvanica.
