„Hina, adică Katai, numită în vorbirea de la Moscova, descrierea așezării [geografice], a naturii, a întinderii etc. împărăției chineze, în afara zidului cât și înăuntrul lui, și despre alte lucruri minunate ce se găsesc în ea.
Încă și despre tradițiile și felul de viață al locuitorilor de acolo, ca și despre călătoria pe uscat și pe apă de la Moscova prin împărăția Siberiei și alte ținuturi îndepărtate [ce sunt] supuse împărăției rusești, care, după porunca celui de fericită amintire preacinstitului marelui împărat și mare cneaz Alexei Mihailovici, singur stăpânitor al întregii Rusii mari, mici și albe, este făcută o parte și după observațiile sale proprii – el însuși fiind atunci ambasador acolo – parte și după alte cărți și povestiri adunate împreună, și închinată marelui împărat numit mai sus, la întoarcerea sa din țara Chinei, de către al măriei sale împărătești tălmaci de limbă elină și latină, Nicolai Spafari Valahul (Воʌошанинъ).
S-a transcris cu autorizația unui bun prieten și cu îngrijirea lui Ioan Gav. Sparwenfeld, în Slobozia roșie și nouă-nemțească de lângă orașul de scaun Moscova, în anul mântuirii omenirii 1685, iar după facerea lumii, potrivit numărătorii rusești, 7194.
Descrierea marelui râu Amur, care desparte pe coloniștii ruși de chinezi
Marele și preavestitul râu Amur, deși nu este măcar pomenit de geografii vechi sau noi, întrece în mărime nu numai orice alt râu siberian, dar, după cum cred, toate râurile de pe lume, mai cu seamă în părțile acelea unde se varsă în el marele râu Șingal. Izvoarele și apele de sus ale Amurului sunt multe și la mare depărtare, unele cunoscute, altele necunoscute; și cunoscute sunt doar râurile Onon și Ingoda. Acestea-s cele mai de seamă și mai depărtate izvoare ale râului Amur, căci vin dintr-un șir de munți așezați la douăzeci și mai bine de săptămâni de drum pe uscat de la fortul Seleghinsk și de la râul Selenga; tot din munții aceia se varsă în Selenga și râul Cikoi. De asemeni, multe alte râuri își au izvoarele în munții aceia și curg în toate părțile; printre ele se numără Ononul și Ingoda. Râul Onon înconjoară pe dreapta un ținut întins de stepă și de-a lungul său rătăcesc mulți taiși mongoli. Ononul este mare și navigabil. Râul Ingoda curge spre stânga din același șir [de munți] și de asemeni înconjoară mult ținut de stepă; și de-a lungul lui rătăcesc neamuri mongole. Pe râul Ingoda a venit cu doșcianicuri Atanasie Pașkov în anii trecuți și a clădit fortul de la Nercinsk […]”
Sursa foto: Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” din Vaslui.
Sursa traducerii: Nicolaie Milescu Spătarul, Descrierea Chinei. Ediție îngrijită de Corneliu Bărbulescu, 1958.
