„Manualul administrativ al Principatului Moldovei, cuprinzătoriu legilor și dispozițiilor întroduse în țară de la anul 1832 pănă la 1855, inorânduite de o comisie din naltul ordin al Înălțimei Sale Princepului Domnitoriu al Moldovei Grigorie A. Ghica vv.
Tomul al doilea. Departamentul de Finanțe, Secretariatul de Stat, Departamentul Bisericesc și al Învățăturilor, Departamentul Lucrărilor Publice, Comitetul Sănătăței, Controlul, Spitalul Sf. Spiridon, Porto-Francul Galați, Regule pentru Administratori, Privighitori, i Săteni și alte dispoziții.
Iașii. (manualul se vinde în folosul ospițului de la Galata) 1856.
SECȚIA II.
Despre lipitori.
N. 876. Proectul pentru îndestularea țerii cu lipitori prin înalta rezoluție din 28 Fevr. 1847 asupra Anaforalei Sfatului // din 25 Fevr. 1847 sub N. 402 prin care s-au propus desființarea contractului de monopol a lipitorilor.
Îndestularea țerei cu lipitori, fiind un obiect însemnat, asupra căruea cărmuirea trebue să privigheze, ca să nu fie publicul lipsit niciodată, în privire că este unul din leacurile cele mai trebuitoare, fiind împedecată atăt în timpul cănd era slobodă exportațiea lor, căt și după oprirea acestiea cu totul, ba chiar și acum cănd cărmuirea avea contract închiet, cu înadins otcupcic și fiind viderat că aseminea lipsă de lipitori nu poate fi provocată, decăt numai prin răchibzuirea iconomică, sau prin o nelegiuită secretă exportație a acestui obiect, chear toate prin însuși antreprenorii ce erau îndatoriți cu îndestularea, cărmuirea îngrijitoare
pentru binele obștesc, hotărăște acum odată pentru totdeauna următoarele:
I. Fiindcă experiența au dovedit în tot locul, că un leac trebuitoriu obștiei, nu este de priință a fi dat în otcup, apoi otcupul (=impozitarea) lipitorilor se desființează cu totul.
II. Moldova fiind îndestul de înbelșugată de bălți și eazuri, în care ușor se pot înmulți lipitorile, dacă nu le vor păscui fără cruțare, se așteaptă de la a proprietarilor filantropice sentimente în priința ominirei pătimitoare, ca să sloboadă o măsurată păscuire oricui, afară de jidani carii obștește sint cu totul opriți de a mai specula cu acest leac trebuitoriu obștiei.
III. Oricare jidan va cuteza a cumpara, a ține, a vinde, sau a prescupi lipitori fie de orice protecție, se va pedepsi întăea oară cu secfestruirea lipitorilor și îndoită globire (=amendă) de bani pe numărul lor și a treea oară cu surgun peste hotar pe vieață.
IV. Țara fiind înbelșugată de lipitori, spițerii, hirurgii și bărbierii, care au dugheană în tot cuprinsul principatului, sănt datori a ține și a avea în toată vremea, un număr de 300 bucăți lipitori, care număr trebue să fie totdeauna deplin [...]”
Sursa: Biblioteca Facultății de Istorie din Iași.
